Depasire

Lumea ma depaseste. Toate par sa se invarta in jurul meu ca o tornada. Bune,rele,toate.

Nimic nu mai are legatura cu trecutul.Fantasticul nu se mai implateste cu realitatea creeand o stare de vis. Povestile timpurii acum mi se par basme. Oamenii pe care ii iubeam acum mi se par diferiti. Nu,nu am incetat sa iubesc,nu am incetat sa zambesc, nu am incetat sa traiesc. Zambesc prin crapaturile trecutului,prin umbra intunericului.Traiesc cu gandul la ceva ce nu mai e. Iubesc persoanele ce se ascund dupa masca plina de praf si minciuni. Continui insa sa caut adevarul , sa caut modul in care traiam vitata in trecut.

E soare afara , lumea imi zambeste larg,diferit.

Totul pare sa se prabuseasca in capul meu. Parca nu mai fac fata. Parca nu mai gasesc un remediul stabil.Parca totul se schimba mult prea rapid acuma. Dar e o cale lunga,viata e un vartej , lumea e o enigma.

Ma depaseste tot.Incerc sa alerg din urma,dar ma impiedic de rautati,de nereusite. Se spune ca invatam din greseli. Bun,nu mai am puterea sa invat,sa trag mai tare , sa lupt. Nu mai lupt cu cei din jur ci lupt cu mine, pentru dragoste , libertate si pace. Vreau mult? Vreau sa eliberez stresul din capul meu, sa-l arunc undeva la gunoi, sa il uit acolo, si sa invat sa traiesc.

Poate este totul doar in capul meu.

Nu sufar din trecut,incerc sa il readuc la viata si incerc sa depasesc greutatile , sa gasesc un antidot.

Depasire