Enigma

Privesc un desen haotic. Ce reprezinta? Nu stiu. E doar un biet desen cu mii de semnificatii , mii de intrebari,zero raspunsuri. M-am saturat sa ma uit la el fara sa il descifrez. Il aseman cu tine. Enigma.Speranta.Revedere.

Cand totul se termina,viata devine intunecata,devine ca o cusca inghesuita. Fara scapare.Fara leac. Antidotul in care eu credeam, a disparut. Uneori ramane doar o cicatrice micuta in urma unui razboi plin de dragoste si ura. Alteori ramane inca o rana sangerie care doare mai mereu.

Cu ce ajuta toata ura asta? Ura nu naste copii,ura nu te ajuta cu nimic. Cum ramane cu clipele insestrate cu speranta,magie? Unde e chimia dragostei? Cine te-a pus sa arunci totul la ghena, sa uiti sa iubesti,sa uiti sa traiesti. Nu merit atata ura, nu merita sa sufar atat de mult. Mai bine ma intorc din drum , inchid ochii , si vad ceea ce imi place mai mult. Mai bine refuz sa mai cred, sa mai iubesc. Nu vreau nici sa stau pe bara , nu vreau nici sa fiu in joc. Vreau doar sa imi fie iara bine, asa cum imi era candva. Asa cum era atunci cand ningea si era frig, asa cum era cand stateam pe acea piatra murdara uitandu-ne la cer, ascultand natura.

De ce negi toate clipele alea? De ce refuzi sa infrunti dragostea?

Esti altfel.

Imi e dor de noi, imi e dor de iubire, imi e dor de mirosul tau,bratele tale care ma strangeau cu putere mereu. Dar ai plecat.. M-ai ranit. Ai lasat o urma care cu timpul probabil ca se va vindeca.

E normal, sufar, sunt poate o ratata in ochii tai, nu vei intelege.

Ai facut ce trebuia? Nu stiu. Poate asa era mai bine. Orice poveste de dragoste are si un sfarsit si un inceput.

In urma urmei balta e plina de peste.

Dar mai conteaza?

Nu.

Imi e dor sa te simt.

Imi lipsesti enorm.

lma..

Enigma.