Praf de ganduri.

Imi era dor sa stau la geam sa privesc cum se misca norii . Imi era dor sa simt adiera usor rece a verii incarcata cu fumul de tigara.Nu credeam ca o sa ma simt mai bine. Niciodata. Acum am ajuns acasa. Serile in care stateam pe plaja acuma par doar o veche secventa dintr-un scenariu prea mult jucat. Eram poate mult prea departe. Poate mult prea incarcata de stres. Poate imi doream prea mult sa aflu ceva nou. Si ma intorc din drum. Reiau totul bucata cu bucata . Ma integrez iara. E nou,dar vechi. Imi spun: ,,Renunta la tot. Uita de mirosul dulce al mirodeniilor orientale adulmecat de gerul iernii. Inchide ochii.Ce vezi? Respira. Povestea incepe de la capat.Oameni cu fete necunoscute,prostie,alte drumuri si in final iubire.Nu incerca sa regereti ca ai iubit, incearca sa regreti ca ai incercat sa nu mai iubesti, dar nu te compatimii. Si ce ai zice sa nu mai asculti aceasi caseta ce deruleaza ecoul tau trist ametit de un sunet fals.Nu te mai pacali zambind. Asa ca pleaca , fugi. Lumea e mare. Sunete de tristete,Urlete de regret. Esti tu? Lacrimi prelinse in esarfa neagra a amintirilor mancate de timp. Si vise intarziate ce spun despre o poveste ireala. Miresme cunoscute drept izvor de fericire. Gata. E timpul sa arunci in ghena saculetul cu petice purtat de tine pe drmurile viselor tale.Pentru a te gandi la un sfarsit ai nevoie de un inceput. Incepe. Fi tu.Fi la fel. Gata Zeffy. Gata!,,

Un discurs prea lung, ganduri prea macabre,vise prea urate. Eternitate. Viata? Sa renunt? Sa nu renunt? Sa lupt? De ce sa lupt. Nu ma lupt pentru nimic, nu am de ce sa ma lupt atata timp cat nu e nici un razboi. Sa sufar? De ce sa sufar cand nu e nimic ce m-ar face sa sufar . Trecutul e trecul . Bucurestiul e dulce. Paralele. Si vise. Realitate? Calatorie intre doua oriznonturi. Intre vis si intre realitate.

Delir.