Evadare.

Uneori imi doresc sa evadez din lumea aceasta monotona. Sa plec intr-un loc ce nu seamana cu pamantul,cu nimic.Un univers infinit.

Un univers al meu.Acel loc ideal pe care toti ni-l imaginam intr-un fel.

Si sa uit si sa scap de viata reala. Sa fie un vis , si sa nu imi mai pese. Ci doar sa ma simt bine.

Dar nu se poate.Si totusi speranta nu moare.

Si cum sa nu imi pese? Imi pasa.Chiar mult.

Tuturor ne pasa ,multi nu vrem insa sa aratam.

Vrem sa ne prefacem ca totul e bine si ca viata e misto.Este misto,daca vrei si gandesti pozitiv.

Vrem sa ne distram si sa evadem din normal.

Exista totusi cineva care ne impune anumite lucruri: parintii.

De ce? Ce se poate intampla daca ai prea mult libertate si sti sa o controlezi? Nimic.Te distrezi ,iti vezi de viata . Nu e nimic rau. Ei nu inteleg , sunt mai altfel.C'mon ...Totusi..

Si daca treci si peste ei?In afara ca ramai pedepsit cateva zile,macar sti ca te-ai distrat.

Am spus ca suntem prea pragmatici. De ce nu vad si parintii lucrul asta? De ce ne impun sa ne traim viata intr-un mod mai..mai atfel.

Inteleg ca ne vor binele si sa ne protejeze,dar totusi.

Si totusi ne ramane un coltz de evadare.Limitat.

Cum e oare sa nu iti pese de consecinte, sa traiesti la maxim , sa iei viata sportiv,fara sa te gandesti prea mult? Nu stiu. Dar vreau sa aflu.

Evadare.

Vreau sa evadez.Multi vrem.

Ne dorim insa cam prea mult.Daca vrem putem.Dar apoi? Apoi e naspa .

Alta viata,alte chestii.

Evadarea intr-0 lume a noastra!