Oras.Aglomeratie.Haos.Desmatz.
Orasul nu e niciodata pustiu,strazile gaszuiesc intodeauna cafenele si baruri.Parcurile sunt pline.
Iubim viata de oras? In mare parte da.Suntem si dependenti de ea. Putem sta in casa? Sau undeva in pustiu? Undeva departe fara semnal la telefon,sau fara ceva de facut?Nu.Bine,depinde si de companie.
Totul e atat de plin de viata.
Centrul se imbata in lumi multicolore,plictiseala dispare.
Si,totusi uneori ne dorim liniste.Ne dorim marea.Ne dorim muntele.
Orasul nu doarme niciodata.
Indiferent ca plang,rad,iubesc,orasul ramane remediul meu.Locul unde am prieteni si ma simt in siguranta.
Sunt dependenta de galagie,de argitatie. Imi place sa aud ambulanta trecand,sau sirena politiei. Im place sa vad. Imi place sa aud. Imi place viata.
Explorez.
Si ma uit in jur.
Ce vad? In afara de casele vechi si blocurile gri? Vad viata,vad spiritul orasului.
Fiecare loc inseamna ceva.Fiecare loc imi aduce aminte de o perioada. De o persoana.
Pot retraii tot ceea ce vreau sa retraiesc.Pot sa visez.Si poate asta e tot.
Fiecare bar,fiecare strada,fiecare loc.
Orice.
Si mii de imagini,mii de amintiri.
Asa e fiecare zi. Imi scriu istoria in Bucuresti.
Viata e misto.
Creez in minte un jurnal,un album al vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu