Sfarsit si inceput

Degeaba te uiti la mine cu ochii aia goi. Nu intelegi ca m-ai pierdut? Ai ramas poate doar o persoana comuna ,printre mii de cunoscuti. Dar nu e totul chiar asa. Degeaba incerc sa ma pacalesc. Gresesc.Privesc spre tine. ,,Da-ti masca aia jos!,, . Nimic. Poate doar un zambet ironic.

Unde esti tu? Adevaratul tu? Te-ai pierdut in lumea prefacuta, incerci sa te regasesti dar nu ai in ce?

Probabil.

Dar m-am saturat sa caut,m-a saturat sa inchid ochii mereu si mereu. Acum nimic nu mai conteaza. Povestea s-a sfarsit.Alte replici , aceeasi actori,dragoste spulberata.

Inca mi-e dor , inca astept sa cunosc necunoscutul. Momentan insa stau in culise,privesc sceneta. Urmaresc cu mare atentie tot. Ajut alte persoane. Pe mine cine ma ajuta? De mine cui ii pasa?

Nu stiu,prefer sa nu incerc sa gandesc prea mult,incerc sa ma acopar cu fericirea ireala dobandita de la altii.

Dar povestea merge inainte. Vine vacanta,vine vara. Vor urma alte vremuri.

Sa uitam trecutul , caci amintirile ne omoara. Sa renuntam la mirosul vinului fiert, la gerul de asta iarna, la tot ce inseamna remuscare.

Usor usor voi deschide si eu ochii. Cu timpul voi invata sa traiesc . Cu timpul masca ta se va eroda , cu timpul totul se va schimba.

Asa ca uit tot. Arunc borcanul de amintiri la ghena, imi pacalesc sentimentele, si trec peste.

Nu am uitat inca.

Aiurea.

Viata.

Sceneta terminata

Depasire

Lumea ma depaseste. Toate par sa se invarta in jurul meu ca o tornada. Bune,rele,toate.

Nimic nu mai are legatura cu trecutul.Fantasticul nu se mai implateste cu realitatea creeand o stare de vis. Povestile timpurii acum mi se par basme. Oamenii pe care ii iubeam acum mi se par diferiti. Nu,nu am incetat sa iubesc,nu am incetat sa zambesc, nu am incetat sa traiesc. Zambesc prin crapaturile trecutului,prin umbra intunericului.Traiesc cu gandul la ceva ce nu mai e. Iubesc persoanele ce se ascund dupa masca plina de praf si minciuni. Continui insa sa caut adevarul , sa caut modul in care traiam vitata in trecut.

E soare afara , lumea imi zambeste larg,diferit.

Totul pare sa se prabuseasca in capul meu. Parca nu mai fac fata. Parca nu mai gasesc un remediul stabil.Parca totul se schimba mult prea rapid acuma. Dar e o cale lunga,viata e un vartej , lumea e o enigma.

Ma depaseste tot.Incerc sa alerg din urma,dar ma impiedic de rautati,de nereusite. Se spune ca invatam din greseli. Bun,nu mai am puterea sa invat,sa trag mai tare , sa lupt. Nu mai lupt cu cei din jur ci lupt cu mine, pentru dragoste , libertate si pace. Vreau mult? Vreau sa eliberez stresul din capul meu, sa-l arunc undeva la gunoi, sa il uit acolo, si sa invat sa traiesc.

Poate este totul doar in capul meu.

Nu sufar din trecut,incerc sa il readuc la viata si incerc sa depasesc greutatile , sa gasesc un antidot.

Depasire