Copii pragmatici

Suntem prea pragmatici.Cine?Noi.Care noi?Pai noi.Gandim totul prea matur.Suntem totusi copii.Ne facem idei despre viata,idei dure,idei adevarate.

Gandim prea mult.Vrem o lume perfecta.Ne dorim sa ne evidentiam.Sa fim cool.

Adevarul ne doare,preferam sa ne mintim zambind.Preferam sa vedem lucrurile in roz desi ele sunt negre.Preferam sa gandim pozitiv,sa credem in viata,sau cel putin asa vrem.Totul este o aluzie.Lumea e rea,copilaria e stearsa.

Radem de cei mai copilarosi ca noi.Vrem sa parem mari.Suntem mari.

Intervin probleme,intervin situatii.Intervine dragostea si prietenia.

Nu e mai usor sa fi copil?Nu e mai usor sa nu ai nici o grija?Este.Este si mai frumos.Toata lumea sa se iubeasca,lumea sa fie simpla.

Orice loc poate deveni un palat.Orice om poate fi rege.Orice fetita ,printesa,orice baiat,print.Iar lumea sa fie o joaca.Un vis,un basm.

E copilarie.E simpla.

Si revenim.Suntem altfel.Avem alte preocupari,media ne controleaza.

Ne gandim la lucruri ireale,lucruri ce ne controleaza viata.Ne facem probleme aiurea,incerca, sa me prefacem ca nu exista.Si continuam sa scriem despre viata.Continuam sa ne mintim.Crestem.Poate prea mult.Suntem mai maturi si mai pregamatici.Personal , imi place. Ne place?DA.

Lumea se invarte in jurul nostru.Fiecare cu ale lui.Totul are un inceput.Totul are un sfarsit.

Vrem sa ne traim viata..Vrem sa iesim,sa ne distram,sa creeam,vrem sa cunoastem lumea.Vrem cam multe.Cam prea multe.Si totusi ne descurcam.

Ne simtim bine pe moment,apoi ajungem acasa,ne deschidem calculatorul , si vorbim.Vorbim despre lume.Despre iesit. Si ne place viata.Ne place modul in care o traim.

Mai suferim.Incercam sa ne prefacem suferinta in zambet,incercam sa nu luam totul in seama.Ne mintim.Dar nu vrem sa credem.

Si uite asa trec anii.Aceleasi povesti doar ca alte personaje.Aceleasi discutii zi de zi.Totul e la fel.

Iesim la un ceai si ne amintim de iarana trecuta. Mai conteaza?Si ce daca era frumos?

Si lumea e in continua miscare,la fel si noi.

Copii pragmatici.