Avea parul blond , usor carliontat si niste ochi verzi.Purta o rochie din matase cenusie.Pielea ei alba , fina ma facea sa cred ca e un inger.
Umbla desculta pe podeaua umeda si rece.Se gandea.Isi asterna sentimentele pe o foaie scrisa cu argintiu.Apoi citea.Se gandea la ingerul ei. Oare mai apare?Unde e?
Se zbate.Incearca sa-l cauta pierzandu-se in lume. Isi arunca privirea in cele mai inguste locuri.
Dar nimic. Nu,nu il gaseste.
Se cufunda intr-o ploaie de puf. Sta nemiscata. Plange.Chipul ei devine de nerecunoscut.Se ascunde.
,,Aseaza-mi aripile de hartie pe asfaltul umed.Strange-ma in brate.Nu ma lasa sa cad.Invata-ma sa zbor spre fericire.Arata-mi drumul haotic spre iubire.Prinde-ma in mainile tale,usuca-mi aripile ude. Nu ma lasa. Te voi cauta oricum,,
Atipeste.
Totul e negru.Doarme.Il viseaza
,,Deschide ochii,,
1..2...3...
,,Esti aici!,,
,, Te iubesc,,
Zboara.Plutesc aiurea printre nori.Se iubesc cuprinsi de parfumul dragostei si amagiti de fericire.
O poveste de ingeri.Dragoste nemurioare.
Parul lui auriu,fata ei alba,ochii lui albastri.
Iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu