Acum nu mai zambesc.Nu ma mai las mintita de halucinatia dulce a iubirii.Nu pot sa mai rad.Cioburile amintirilor noastre s-au imprastiat peste tot precum un uragan,precum tine,precum mine.Totul e la fel.Preferam sa continui sa inchid ochii,preferam sa ma afund usor in ploaia iluziilor impanzita de tine.Am lasat in urma doar acele cioburi cristaline.Am consumat dragostea precum un drog pretios,apoi am aruncat-o.Si tu poate ai uitat.Eu nu.Eu plang.Tu te lasi imbatat de inconstienta iubirii pe care ti-o port.Mi-e dor sa ma minti zambind,sa-mi arati iubirea,sa ma lasi sa te sarut.Asta e deja trecut.Fericirea nu-mi atarna pe buze,nici in inima.Deloc.Imi doresc un nou inceput cu tine.As vrea sa dau timpul inapoi.O secunda s-a spart in ore.Orele in ani.Si poate ca ne-am iubit cat a fost nevoie.Poate ca am profitat destul.Eu insa vreau din nou sa fiu parte din mine,sa fim din nou NOI.Doar noi in lumea noastra,plina de secrete adancite de un glas de dor.Vreau sa-ti simt buzele cum le ating pe ale mele.Vrea sa-ti simt mana plimbandu-se usor pe obrazul meu.Vreau sa adorm cu mirosul tau.Vreau sa ma culc cu tine in gand.Si vreau sa fie o iarna de vis.Iar noi sa ne lasam adulmecati de mirosurile orientale in pantecul iubirii.Nu e prea tarziu.Timpul inca nu a trecut.Te iubesc,brotacel.Simti asta?
