Poveste cu ingeri.

Avea parul blond , usor carliontat si niste ochi verzi.Purta o rochie din matase cenusie.Pielea ei alba , fina ma facea sa cred ca e un inger.

Umbla desculta pe podeaua umeda si rece.Se gandea.Isi asterna sentimentele pe o foaie scrisa cu argintiu.Apoi citea.Se gandea la ingerul ei. Oare mai apare?Unde e?

Se zbate.Incearca sa-l cauta pierzandu-se in lume. Isi arunca privirea in cele mai inguste locuri.

Dar nimic. Nu,nu il gaseste.

Se cufunda intr-o ploaie de puf. Sta nemiscata. Plange.Chipul ei devine de nerecunoscut.Se ascunde.

,,Aseaza-mi aripile de hartie pe asfaltul umed.Strange-ma in brate.Nu ma lasa sa cad.Invata-ma sa zbor spre fericire.Arata-mi drumul haotic spre iubire.Prinde-ma in mainile tale,usuca-mi aripile ude. Nu ma lasa. Te voi cauta oricum,,

Atipeste.

Totul e negru.Doarme.Il viseaza

,,Deschide ochii,,

1..2...3...

,,Esti aici!,,

,, Te iubesc,,

Zboara.Plutesc aiurea printre nori.Se iubesc cuprinsi de parfumul dragostei si amagiti de fericire.

O poveste de ingeri.Dragoste nemurioare.

Parul lui auriu,fata ei alba,ochii lui albastri.

Iubire.

Halucinant.

Incercam sa luptam cu noi.Incercam sa ne canalizam tristetea in fericire.Sa ne mintim zambind,sa prefacem totul in roz.Dar nu merge,decat atunci cand nu suntem singuri.

Incerc sa nu mai gandesc atat de mult.Desi nu par.

Plang zambind.Si tot ceea ce fac se preface intr-o ploaie de vise macabre cu un scop al fericirii.

Dar ce probleme pot sa am? Nu am. Le creez aiurea.Sufar dupa perfectiune.Sufar dupa ridicol.

Ironizez viata,ma pacalesc.

Ascult.

Ce sa mai ascult ? Nu e nimic de ascultat aici.Sunt doar visele mele.

Si astfel ma cufund in universul meu.

Tacere.

Apoi tu.Dar stai.Nu faci nimic. Eu inca sufocata de halucinatii cuprinse de teama.

Apoi inchid ochii.Vizez ca totul se transforma in apa.

Ii deschid.

E dimineata.

La fel,uita,inchide ochii!

Abis de sentimente.

Ce iti ramane sa faci atunci cand toata lumea te pune sa alegi? Ce iti ramane sa faci atunci cand toti iti dau un sfat si tu il arunci pe geam,gandindu-te ca poate ceea ce crezi tu e mai important?Nimic.

Fiecare cu ale lui.

De cand nu mi-ai mai zambit cu acelasi sarm? De cand nu mai suntem la fel?

De cand lumea imi sfideaza viata prin ochii dulci ai discretiei si ai halucinatiei.

,,Oameni,e viata mea, eu decid!,,

De ce acuma trebuie sa ma desprind din visul acela ,,etern,, pe care eu il credeam perfect ? De ce m-ati trezit la realitate?

M-ati oprit sa vad lucrurile roz,m-ati oprit sa iau decizii gresite.Si inca nu stiu cum sa cedez, nimeni nu m-a invatat asta inca. Nici nu vreau sa aflu.

Si tac.Gandesc.Plang cu lacrimi de fericire , asa cum am invatat. Nu realizez. Am propiul meu univers diferit .

Aparente.

Imi e mai comod sa privesc lumea ,,altfel,,? Da. Atunci? Nimic.

Pur si simplu mie dor de trecut. Si nu pot sa trec inainte , decat atunci cand ceea ce vreau se va intampla.

Asa ca : taci!

Nu mai vreau decizii luate de alti.Sunt in stare sa le iau si singura.

Imi flutur furia peste tot. Ranesc pe cine nu treuie,apoi regret . Ajung la concluzia ca am gresit fara sa mai pot remedia ceva.

Totul ramane rece in urma mea.

Tu,el,ea,noi,voi.

De ce ?

Pentru ca nimeni nu ma va ajuta sa lupt cu mine,nimeni nu ma v-a prinde cand voi cadea in gol.

Nu vreau sa traiesc asa.

Gata!

Ordine in viata!

Trezeste-te!

ACUM!

R.I.P Kurt Cobain

Kurt Cobain.

Azi se fac 14 ani de la moartea sa.Desi era un junkie si poate multi il considerau ratat,pentru mine este un idol.A schimbat muzica. A schimbat scena rock,a dat afara elementele hair metal-ului ,impunand un nou stil : grunge.Nu el l-a inventat. El doar l-a promovat.

Pentru mine ,Nirvana, inseamna un alt stil de viata,un stil simplu,misto.Nirvana inseamna defapt rai.

Revenind.

Kurt Cobain , liderul unei generatii , ,,Smells like teen spirit ,, imnuul acestei generatii:Generatia X.

Nirvana m-a invatat sa traiesc mai simplu. Azi se fac 14 ani de cand a murit,de cand a plecat dintre noi.

Lumea rock avea nevoie de un lider , avea nevoie de cineva care sa-i preia stafeta lui Bob Dylan.

Liderul ales este doar un tip simplu, anti-fashion, blond si cu niste ochi incredibili de albastrii.

Pe 5 aprilie 1994 Kurt Cobain a murit.Pe 10 aprilie mii de fani s-au strans in centrul Seattle-lului in memoria lui.

A fost un star, o legenda. Versurile sale,tot.

Un talent.

Kurt Donald Cobain ( 20 feb 1967-4 aprilie 1994)

Rest in peace.

Love you.

Evadare.

Uneori imi doresc sa evadez din lumea aceasta monotona. Sa plec intr-un loc ce nu seamana cu pamantul,cu nimic.Un univers infinit.

Un univers al meu.Acel loc ideal pe care toti ni-l imaginam intr-un fel.

Si sa uit si sa scap de viata reala. Sa fie un vis , si sa nu imi mai pese. Ci doar sa ma simt bine.

Dar nu se poate.Si totusi speranta nu moare.

Si cum sa nu imi pese? Imi pasa.Chiar mult.

Tuturor ne pasa ,multi nu vrem insa sa aratam.

Vrem sa ne prefacem ca totul e bine si ca viata e misto.Este misto,daca vrei si gandesti pozitiv.

Vrem sa ne distram si sa evadem din normal.

Exista totusi cineva care ne impune anumite lucruri: parintii.

De ce? Ce se poate intampla daca ai prea mult libertate si sti sa o controlezi? Nimic.Te distrezi ,iti vezi de viata . Nu e nimic rau. Ei nu inteleg , sunt mai altfel.C'mon ...Totusi..

Si daca treci si peste ei?In afara ca ramai pedepsit cateva zile,macar sti ca te-ai distrat.

Am spus ca suntem prea pragmatici. De ce nu vad si parintii lucrul asta? De ce ne impun sa ne traim viata intr-un mod mai..mai atfel.

Inteleg ca ne vor binele si sa ne protejeze,dar totusi.

Si totusi ne ramane un coltz de evadare.Limitat.

Cum e oare sa nu iti pese de consecinte, sa traiesti la maxim , sa iei viata sportiv,fara sa te gandesti prea mult? Nu stiu. Dar vreau sa aflu.

Evadare.

Vreau sa evadez.Multi vrem.

Ne dorim insa cam prea mult.Daca vrem putem.Dar apoi? Apoi e naspa .

Alta viata,alte chestii.

Evadarea intr-0 lume a noastra!

Viata de oras

Oras.Aglomeratie.Haos.Desmatz.

Orasul nu e niciodata pustiu,strazile gaszuiesc intodeauna cafenele si baruri.Parcurile sunt pline.

Iubim viata de oras? In mare parte da.Suntem si dependenti de ea. Putem sta in casa? Sau undeva in pustiu? Undeva departe fara semnal la telefon,sau fara ceva de facut?Nu.Bine,depinde si de companie.

Totul e atat de plin de viata.

Centrul se imbata in lumi multicolore,plictiseala dispare.

Si,totusi uneori ne dorim liniste.Ne dorim marea.Ne dorim muntele.

Orasul nu doarme niciodata.

Indiferent ca plang,rad,iubesc,orasul ramane remediul meu.Locul unde am prieteni si ma simt in siguranta.

Sunt dependenta de galagie,de argitatie. Imi place sa aud ambulanta trecand,sau sirena politiei. Im place sa vad. Imi place sa aud. Imi place viata.

Explorez.

Si ma uit in jur.

Ce vad? In afara de casele vechi si blocurile gri? Vad viata,vad spiritul orasului.

Fiecare loc inseamna ceva.Fiecare loc imi aduce aminte de o perioada. De o persoana.

Pot retraii tot ceea ce vreau sa retraiesc.Pot sa visez.Si poate asta e tot.

Fiecare bar,fiecare strada,fiecare loc.

Orice.

Si mii de imagini,mii de amintiri.

Asa e fiecare zi. Imi scriu istoria in Bucuresti.

Viata e misto.

Creez in minte un jurnal,un album al vietii.