Ultima seara.Ice age 3. Vantul batea cu un suflet rece pe faleza,in surdina se auzea o muzica dulce ce implora vara sa mai stea,sa nu plece,sa prelungeasca viata Vamii.Dar parca nu..parca nu mai era totul la fel.Parca spiritul incepea sa se destrame usor,cazandu-i din sharm,din tot.Totul incerca sa mai traiasca,sa mai ia inca p gura de aer,macar o zi.Fiecare secunda conta.
Pe plaja se auzeau voci.Putine voci.Voci acompaniate de glasul gros al marii ce se revarsa usor pe pielea vamii,pe trupul vamii,inundand-o.
Si eram si noi..ne bucuram alaturi de ei,cei din vama.Ne bucuram de ultima seara petrecuta in acel loc frumos.Ne bucuram ca ascultam balada de sfarsit a vamii,ne bucuram ca inghetzam alaturi de ea,ca traiam prin ea,iubindu-ne reciproc.
Atunci totul era bine.Era linistit,era ca si cum toata dragostea din lume ar fi imprastiata pe un timbru micutz.Desi era pustiu,desi era frig,desi vama plangea si corturile suierau,vama era inca bine. Era bine,se acoperise cu o patura groasa de dragoste,cu o patura ce se iubea si ea.
Noaptea curgea,alaturi de nori,de caini,de umbrele de stuf si de noi se alunecam prin ele.
Si cerul prindea nuante de movuliu,era amestecat cu alb si mult portocaliu ,iar totul mirosea a sare.Era o plapuma pe plaja.Noi.4 persoane.Un soare ce se chiunia sa iasa din apa..Iar norii ce il asteptau sa il usuce.
Ultima noapte-n vama veche.
