Uneori lumea devine neclara, devine precum un cosmar ciudat, un lucru haotic cu mii de intrebari fara raspuns. Ramane bantuit de neliniste, de teama, prefacere... de galagie, de cotidian... un loc care se presupune a fi fara evadare, un loc cu care ne obisnuim, un loc pe care il consideram normal.
Exista si remedii, exista locuri in care apa bate usor nisipul, in care fiecare este cine vrea, exista locuri in care galagia nu se aude, exista si un paradis , un paradis al fiecaruia, un rai pe care ni'l imaginam asa cum vrem, il pictam si il aranjam dupa gusturile noastre, avem nevoie doar de pensule. Putem incepe prin a picta o umbrela de stuf cu un bej nisipiu, putem adauga o plaja cu un galben sters, in spate, o mare albastra, o mare care se revarsa usor pe nisip, o mare cusuta cu ata alba. Putem da viata acestui peisaj, adaugand un soare, un soare special, un soare inimos, cald , mare, un soare cu tente de rosu, un soare care sa se prelungeasca pe tot cerul picturii... Acum cred ca pot sa te adaug si pe tine, si pe mine, sub un soare imens, pe o patura de nisip cu un vant dulce care sa ne tina companie...
Si poate ca asa va fi, o Vama perfecta, un loc al viselor, al iubirii , al fericirii, un loc al carui nume il stim, un loc al carui nume il pronuntam mereu, sa fie oare un loc uitat al viselor frumoasa? O pura libertate? Sau poate ca este doar un loc in care ne crosetam propiul vis, un vis de'o vara...
