Back in 2007-2008

Poate ca a existat un inceput in care toama rasuna pe la usa si totul se contura cu fericire printr'o gaura luminoasa.Si da, atunci a fost inceputul,a fost octombrie, ai fost tu :) . Si parca pari un vis de vara, sau un vis al meu , sau ceva bun ce se intampla de 3 luni incoace, ceva ce ma trezeste cu zambetul pe buze si ma adoarme frumos precum marea. Si imi e dor de tine mereu, si te vreau mereu sa ma saruti usor sa ma simti si sa te simt in compaia unei lumini subrede cu tente albastrui, vreau sa aud fericirea in spatele nostru, vantul si ninsoarea, vreau sa simt ploaia cu tine , sa simt tot cu tine. Vreau sa fi aici, cu mine. Si simt zilele care s'au mai rarit, noptile care s'au mai lungit, frigul care imi doboara incredrea si imi sterge speranta ca iarna inca nu a plecat. Si atunci cand spun iarna , spun numele tau si iti aud vocea undeva printre mii de ganduri sfaramate. Iar atunci cand te vad, lumea se opreste si tu esti cu mine. Ne pierdem linistiti prin abisurile pasiunii sarutandu'ne usor. Si simt cum ma inunzi precum inunda zapada sufletele noastre, simt cum ma iubesti alergandu'mi prin vene precum heroina. Simt cum vreau ca noi sa nu disparem , sa nu ne terminam, sa fim . Pentru totdeauna.Tu esti cel care imi agata un zambet naiv pe buze, care ma face sa plang, care ma face sa rad, tu esti ceea ce am devenit eu de cand primul clopotel a sunat. Cu tine incepe orice amintire, orice bucurie , orice s'a intamplat iarna asta. Mai pe scurt, cu tine incepe fericirea, cu tine incep eu sa ma simt bine. Tu m'ai invatat sa zbor ; tu mi'ai desfacut aripile, mi'ai sters ranile si m'ai condus pe cer. Ne'am apucat sa'l pictam precum o panza imensa, fara sa gresim , fara sa regretam, si am desenat un parculet si o banca.O tigara si o sticla de cola. Ne'am desenat pe noi cum construim ceea ce suntem. Si am luat'o pe un nou drum, impreuna. Si a mers bine, am cusut cerul cu fire de aur si l'am impodobit cu dragoste, am dat din aripi fara sa obosim si inca incercam sa mai dam.

2007...

Poate ca am iubit prea mult,poate ca am iubit peste limita.Sau poate ca doar asa a fost sa fie.Un gust dulce amarui,un gust prafuit de lacrimi de dor,de ura sau poate de iubire.Si totusi poate am crezut prea mult acei ochi,poate ca am ascultat prea mult acel glas ironic al sortii,poate ca povestea avea sa se termine precum un roman scris doar pe jumatate sau poate ca un basm de unde fantasticul lipseste in unghiurile adanci ale realului,in colturile purului adevar.Poate ca iubire inseamna atunci cand nu pot trai fara tine,atunci cand peste tot se simte acel parfum subred al trecutului,acea punte plina cu obstacole si spini patatori de amintiri,de noi.Poate ca e prea tarziu sa mai lupt in continuare,sa ma mai uit in trecut,sau poate mult prea devreme sa ma trezesc din coma viselor in care ma scufund,purtandu-ma pe valuri dure catre acea lumina de sfant,de libertate.Doar lasa-ma sa ma ratacesc in tine,sa uit de mine,sa ma pierd in necunoscut.As vrea sa pot uita de tot.As vrea ca adevarul sa fie doar o simpla bomboana amaruie printre miile de idei dulci.As vrea ca timpul sa stea in loc si sa se opreasca atunci cand vrem noi,noi doi.La inceput nu stiam sa adun plusul cu minusul,haosul cu ordinea si sa creez un ideal,nu voiam sa cred ca lumea e facuta pentru a trai in ea,ci pe marginea viselor,pentru a simti mirosul si gustul,greutatea si mireasma halucinanta a durerii,iubirii si placerii.Complet opus.Totul si nimic.Doar o pura placere inundata de mii de lacrimi,mii de picaturi cazute intr-un loc necunoscut,strain si spulberate precum o imagine incolora.Mii de oameni ce cauta dragostea printre stele si nori...
As vrea sa cunosc limita iubirii platonice.As vrea sa ma las purtata de ea pana in unghiurile cele mai ascunse.Insa ma intreb daca nu cumva am ajuns acolo.Ma intreb daca nu cumva am facut deja cunostinta cu zambetul prafuit al iubirii,al urii,daca nu cumva m-a inghitit si devorat pana in miezul oaselor mele.Si totusi ma simt atacata de goliciune,de spaima,de durere si ura fata de ea,fata de tine,fata de voi.Candva noi.Candva eram doar noi si tu erai numai al meu,eu te priveam cu alti ochi,dar totusi ne iubeam precum un copil care adora bomboanele.Ma sarutai,iar apoi imi sopteai ca ma iubesti...Dar totul s-a pierdut pe un drum necunoscut,un drum nestiut de nimeni.Poate doar tu sa-l descoperi si sa ma ajuti sa-l cunosc si eu.
Au trecut cam 9 luni,9 luni si mai mult,23 de zile,23 de zile pana cand te voi vedea.23 de zile pana cand ne vom plimba iar pe aleea viselor,povestind,cazand,razand,plangand.Si iti voi vorbi despre tot,iti voi spune tot,te voi include in prezentul de care tu nu ai mai stiut,te voi lipi pe firul amintirilor,al intamplarilor ce curg repejor ca o alunecare rapida a gandurilor.Te voi face sa simti pulsul iubirii curgandu-ti prin vene.Te voi imbata cu mirosul de atunci si totul va fi la fel.

Long time ago...

· Eu sau poate doar in inger in zdrentze.Eu, mereu.

Sunt clipe in care lumea se destrama, Se destrama in bucatzele mici , sunt clipe in care praful de altadata se imbine alacatuind un puzzle al trecutului ce se intoarce. Sunt clipe dupa care am urlat, clipe pe care am vrut sa le prind din zborul spre trecut, atat de sigur atat de simplu. Si totusi nu. Totusi e altceva, poate un inger imbracat in zdrentze ce se lupta sa reuseasca,sa traiasca asa cum a trait candva,asa cum a invatzat sa planga sa rada . Un inger caruia i s-a dat sansa de a iubi dinou pe sub maneca, un inger prost,un inger zdrobit de necazuri care s-a jucat cu focul fericirii fizice,nu pshihice.Si a crezut ca ii confera o energie pozitiva.A crezut in aparente, in dorul de dupa, in ceasul prafuit al amarului in care se ineaca, a crezut in perfectiunea trupeasca , omeneasca, o perfectiune ce s-a ars inauntru dupa toata fericirea dobandita.

Un inger sedat,prins in capcana. Prins in cusca propiului ego. Un inger ce isi sterge lacrimile ude cu mana, un inger ce plange cand e soare, o fatzada, o regasire in intuneric si in fericirea fals. Un inger pierdut pe un drum gol al dragostei, dragostei scurte dar intense. Sau poate doar eu.

· Capsuni sau tu sau anul 2009

Pe sub noi se intinde un amar gol,un amar mangaiat de tainele unei noi vietzi,unui nou inceput, un amar ce se bazeaza pe o dragoste subtila , pe o dragoste si pe un sentiment nou, atat de dor cat si de amintit.O dragoste ce ne-a circulat in vene pana in adancul corpului, o iubirea ce ne-a anesteziat si infectat intreaga fiintza , intreaga gandirea involburata de fum si rom. Dar o poveste ce a mers pana la capat. Acolo unde se stia ca va fi finalul, sfarsitul unei povesti unse cu capsuni, unse cu simpatie, unse pe o grese murdara,patata cu sange, sau pe un parchet. pe un parchet ce reflecta adevarul vazut in ceata de atunci. Dar mirosul de capsuni a fost mereu, a fost acolo, pe langa acea fiintza dogamtica, adepta a iubirii fizice cu o tipologie seaca plina de gauri si principii scazute. Acea fiintza ce a stiut sa raneasca dincolo de fizic, ce a stiut sa se joace pana la final,cu o perversitate ascunsa sub perdeaua cu miros de capsuni, sub iarba verde si cutiile de bere. O personalitate ascunsa sub masca pe care toti o credeau pozitiva. Dar groaznica, Groazinic si frumos . Si nimic mai mult..

· Si el e pentru totdeauna, pentru tine, pentru 2008.

Poate ca am trait in minciuna, poate ca am trait in ura , in dezmatz si in dragoste esuata. Poate ca m-am crezut sigurul om capabil sa se ascunda de aceasta lume rea, catre o Noua viata bazata pe principile prieteniei adevarate. Poate ca am plans,poate ca am ras. Atat singura cat si cu tine. Cu tine, omul care m-a invatat sa judec dincolo de varsta , dincolo de posibil , ci mai sus,catre imposibil,catre minuni si catre un nou dor de voie. Si pentru tine, si pentru tot . Si am invatzat sa traiesc in bratzele minciunii frumoase, o minciuna veche , poate singura minciuna frumoasa :) .Am invatzat sa plang langa tine, am invatzat sa trec peste orice si sa gandesc pozitiv, am invatzat sa rad, sa ma port , sa zambesc atunci cand afara ploua, atunci cand raman singura inyrun unghier plin cu praf si panza de paian . Am invatzat sa nu clachez din primul pas imbaxit cu moloz si gunoi. Si sa trec mai departe catre o noua etapa a vieti ,acolo unde pot sa aleg iontre bine si rau. Am invatat ce inseamna prietenia , dorul si ajutorul ascuns in tine. Si atat..cel mai bun prieten.

Fericire?

Exista cu adevarat fericirea? Exista cu adevarat acel punct in care ne atingem toate visele? In care le pipaim si strangem in brate, total convinsi ca nu se vor sfarsi niciodata? Poate ca suntem niste fiinte mult prea complexe ca sa ne pacalim cu vise usoare, palpabile...poate ca este mult prea absurd sa ne multumim cu putin ca sa fim fericiti. E simplu, nu vom reusi. Fericirea consta in alimentarea cu placere a tuturor necesitatilor noastre, cu atingerea apogeului perfectiunii a tuturor lucrurilor pe care ni le dorim, iar asta nu se va intampla niciodata... este mult mai mult, mult prea complex. In fond, nu avem cum sa fim fericiti, mereu ne vom dori mai mult, vom lupta pentru ceva mai bun, fiindca ceva ce ne-a satisfacut deja, nu ne mai confera destula placere... atunci ce rost are sa urmarim fericirea daca stim ca nu o vom atinge niciodata? Un alt mod pentru a obtine-o, ar fi sa ne limitam. Sa fim limitati si nebuni in sinea noastra, prosti, inapti, sa nu stim multe, sa ne dorim putin... Dar deja este prea tarziu. De aici se nasc toate nemultumirile care conduc la depresii... asteptari prea mari de la viata, resurse reale de fericire, nule. Lumea asta ne face sa parem niste furnici ce se zbat sa ajunga in varf, se chinuie sa trateze cauze ale caror scop apartin numai celor care s-au nascut in top. And so we get banned. E usor sa spui ca esti trist, dar si mai usor e sa te minti ca esti fericit. Mereu vei avea nevoie sa te minti ca esti fericit... pentru ca este una dintre minciunile care te va tine in viata, care te va alimenta cu pofta de fiecare data cand vei simti nevoia...si asa te vei regasi in lucruri simple, usoare...si vei zambi in continuare la un ideal in capul tau pe care-l numesti fericire... vei lupta, vei cadea si te vei ridica din nou. Happiness is just a name of our deepest needs.