miercuri, 25 noiembrie 2009

Cea mai frumoasa persoana din lume.(Post de multumire)

Era martie 1994.Aveam 3 luni si umpic.Eram in cautarea cuiva,cuiva care sa poata avea grija de mine cat timp erau ai mei plecati,vroiam pe cineva bun,pe cineva simpatic si frumos pe interior.
O doamna bruneta cam pe la 40 de ani, a incercat sa-mi intre in viata,a incercat sa ma invete sa traiesc,sa iubesc,si in primul rand,sa desenez.
Numele ei este Nina.Nina este cea mai frumoasa persoana din lume,este fiinta datorita careia sunt ce sunt acum.Nu exista si nu va mai exista vreodata o persoana mai buna,mai speciala,mai frumoasa ca Nina, nu va exista niciodata o ,,alta Nina,, . Nina este doar una,o iubesc.
A fost mereu langa mine cand am avut nevoie,mi-a fost alaturi atunci cand simteam ca nici ai mei nu pot fi,m-a tinut in bratze cand plangean,atunci cand cadeam si ma juleam,atunci cand ma intepa albina si plangeam,atunci cand luam note mici sau aveam absente.Nina este mai mult decat ar putea fi oricine. Nina ma invatat sa vorbesc,sa desenez,sa scriu si sa citesc si nu in ultimul rand sa ma port.
Imi amintesc usor de zilele in care stateam la povesti in timp ce ea calca,imi amintesc cand ne plimbam prin cismigiu si ne dadeam in saltele,imi amintesc cand mergeam la Mc si ea isi lua un cheeseburger,imi amintesc cand mancam cu ea toata inghetata si toata ciocolata din casa.Imi amintesc cand il tundea pe Piti,cand facea cel mai bun grish si orez cu lapte din lume..sau cand facea aripioare,imi amintesc cand eram zgarcita si desi aveam tigari i le fumam pe ale ei.
Am crescut o data cu Nina.Am crescut alaturi de nina,zilnic. M-am dezvoltat alaturi de ea si o iubesc maxim.


Marea.

E mereu curata,e mereu acoperita cu paturi sarate de apa,ce se schimba de fiecare data cand se lovesc de nisip.E marea mea,e marea ta,e marea voastra.
Ea tipa,canta,rade,se modeleaza dupa chefurile noastre,ne asculta si ne e mereu aproape.E imbibata cu armonie si caldura,vocea marii se aude,se simte,ne dezmiarda,ne iubeste si ne face fericiti.
Si pana la urma,e doar o mare,e doar o apa imensa trantita pe pamant, e parca doar o forma albastra pe harta..dar este o mare cu suflet.
Este marea mea.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Papusi de plastelina.(bipolar)

Suntem la fel.Suntem ca niste papusi de plastelina.Ne modelam dupa cum vrem ,dupa ce ne impunem noi in acea minte complexa.Suntem un infinit de idei ce se ciocnesc,se cearta si apoi nu se mai regasesc. Suntem niste personalitati unice,fiecare. Suntem mereu gata sa preluam idei ce ne sunt afisate peste tot. Pentru ca nu avem limite,n putem fi orice,putem fi uneori mai mult decat bipolari,putem deveni ce nu credem acum ca suntem.
Avem timp sa facem ce vrem. Avem timp sa ne conturam ideeile,sa ne stabilim principile, sa ne regasim pe noi, acei,,noi,, .
Poate ca suntem mult prea plini de nimic sau de tot.Poate ca lumea ne impune prea multe standarde pe care le uram,credem ca le incalcam dar totusi le acceptam fara sa ne dam seama.
Aflam ce nu stim...poate uneori banuim ceva ce cu siguranta stim ca e adevarat.
Ne modelam dupa cum ne e mai comod. Ba stam pe bara,ba iesim pe ,,teren,, sa jucam acel joc inprevizibil al vietii.
Ne impunem anumite lucruri.Pe unele le reusim altele nu.Vream si stim ca putem mai mult,dar uneori,cedam in propia noastra aura a mandriei.
Atunci ne adaptam situatiei.
Ne oprim sa traim in trecut, traim in prezent,ne gandim la viitor. Ne impunem unde ,,nu e okay treaba,, si ne modelam precum niste papusi bipolare de plastelina.
'Om fi asa cu totii?

Prea mult .

E prea mult stress.Totul e prea mult,prea multa ploaie,prea mult frig,prea multe ore de pierdut,prea mult nimic din care sa traiesti.
E ceva dubios,ce se misca,se strecoara,ce ne invadeaza permanent. Se instaleaza o liniste subita.Peste tot. Se instaleaza o sictireala completa,o neliniste. Si sunt prea multe limite,prea multe bariere , prea mult infinit si nimic intre ele.
Am o stare seaca.O stare de lenevire profunda.N-am chef nici sa ies din casa.Consider ca poate devin o limitata,poate e vina vremii,poate e vina mea. Macar incerc sa ma acomodez cu idea,ca pana la vara, nu am nimic de pierdut,decat sa stau chill. Imi pierd orice fel de chef,intr-un loc pe care nici eu nu-l cunosc. E o stare noua,ce ma inunda,o stare atat de indiferenta si periculoasa. Ma afecteaza,pentru ca e atat de diferit atat de mult si parca atat de putin.
Mi-e dor sa vad un rasarit de soare, mi-e dor sa pierd o noapte pe plaja,sau oriunde,mi-e dor sa fie cald si bine.
Parca nimic nu ma multumeste,desi consider ca sunt fericita. Nu imi lipseste nimic,nu plang dupa nimic,nu sufar, nu urlu.
Defapt nu am nici chef sa scriu.
Si blogu meu incepe sa fie din ce in ce mai nasol.

Summer's gone.


Summer is the time when one sheds one's tensions with one's clothes, and the right kind of day is jeweled balm for the battered spirit. A few of those days and you can become drunk with the belief that all's right with the world.
Summer is that period when you just feel like you wanna ,,escape,, from your skin and become something new,something special. Summer has its flavor,its taste,it won't lose it cause summer isn't like winter.Summer is summer.
These days where the days when i fully realized that summer won't be back until next year. Honestly i would give anything to re-live just a simple second,minute,hour or day of the summer.
This summer was just more than i expected,was completely charged with energy,love,fear.Its smell was so fresh,but on the other side so hard to be swallowed.This summer was so yellow,pinkish or black. Its spirit is still haunting me,its flavor its still running for me,its still yelling for me to get back...to get back in the summer.To get back from where i belong. But now,its too late, to late to get back in time, to late to force summer to stay,to late to try to feel like its still summer time.
Its rainy , its cold,its wet. Its horrible. The sun isn't shining anymore,the birds are moving back to their home,there's just nothing you can do,instead of chilling,remembering ,trying to live as you lived before.
All is rubbish,All its borring.
I remember when i as thinking about summer afternoon.
It seems so sweet for me now..
But so far..
Hope that those months won't be so long, Hope that summer will be back sonn.
(Waiting for 1st of May)