Un copac. Un simplu copac. Doar micile detalii il fac sa fie mai diferit. Un copac inteligent, un copac ce-si croieste drumul prin orice peripetii. Imi place acest copac. In fiecare anotimp scoarta ii cade si o inlocuieste cu una noua . Mai de graba isi schimba personaliatea creeand una noua ,poate mai buna ca cea veche. Asa ar trebui sa fim si noi. Sa ne schimbam daca ceva nu este cum trebuie. Asa ar trebui sa fi si tu. Si eu. Noi. Ar trebui sa invatam sa ne iubim dinou,sa ne cunoastem . Ar trebui sa lasam in urma trecutul , sa dam pagina scrisa la o parte. E timpul pentru un nou inceput. Ar trebui sa incepem sa ne vedem de noi. Sa avem grija de noi. Sa ne sustinem. Lumea e rea. De ce? As vrea sa stiu dar nu pot. Deci te sustin. As vrea ca din nou dragostea noastra sa ne umple spatiile goale lasate in urma furtunii. Si tot ceea ce a mai fost irosit pe drumul spre adevar. Si chiar daca nu se poate , povestea nu se termina aici. Nici viata,nici tu, nici eu.
As vrea sa fie iarna. As vrea ca gerul sa ne inghete iar noi sa il alungam cu iubirea noastra.
As vrea sa fie toamna. Frunzele ruginii sa ne croiasca un drum catre nicaieri.
Dar nu mai conteaza. Important e sa fim noi . Oriunde . Aici . Acolo.
Importat e sa ne schimbam unul pentru altul.
Termina. E timpul pentru o noua personalitate.
Renuntza la mandrie ca si mine.
Hai sa fim noi.
