Sa plang cand nu am pt ce? Sa rad cand nu e nimic de ras? Sa tip cand nu am la cine sa tip? Sa evit cand nu am ce sa evit? Sa traiesc cu frica? Nu.
Iarasi incep sa ma pierd pe acel drum necunoscut. Cararea e la fel de dreapta, dar pietrisul de pe ea ma face sa ma impiedic de fiecare data si sa ma intorc inapoi. Nu. Nu vreau sa mai traiesc asa. Nu vreau sa mai sufar si sa caut ceva care sa-mi ocupe timpul pt a uita.
Astazi nu am o stare prea draguta. Simt ca ma inec,parca totul s-a schimbat. Imi lipseste ceva de care am mare nevoie. Imi lipseste acel ceva ce ma completa pe deplin.
Speranta? Mai exista. Dar nu. Nu. Nu.
De ce trebuie mereu sa ma intorc inapoi. Scriu vorbe goale,vorbe ce sunt mereu si mereu la fel.
M-am saturat sa joc pe aceeasi scena,m-am saturat sa ascult aceeasi melodie si m-am saturat de tot ce inseamna monotonie. Vreau viata noua,prieteni noi.
Vreau sa ma infasor cu o panza de uitare. Sa nu pot sa o dau jos. Sa nu renunt.
Nici nu mai lupt pt trecut. Doar stau degeaba . Plang aiurea. Imi amintesc .
Uneori imi zic ,, La ce ma ajuta daca imi amintesc de trecut? ,, .Simplu : La nimic, ma face doar sa-mi ocup timpul,sa uit de realitate.
Iau viata asa cum e.Imi e mai comod insa sa mi-o inchipui asa cum vreau, diferita de realitate.
Povestea in cele din urma s-a terminat. De ce incerc sa inventez un alt epilog?
Ma trezesc de dimineata,il visez. Visez ca totul e bine. Cand ma trezesc observ: alt vis ...
Lucruri fara noima.Monotonie. Vise macabre.Necunoscut.Lasitate.
Atat?
Nu.. mai sunt.
De ce nu stiu nici un raspuns? De ce nu am curajul sa aflu? Pentru ca pot.
Probabil sunt prea slaba sa intreb , si sa infrunt realitatea.
Si continui sa ma baricadez in acel loc pe care doar eu il stiu.
Sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu