Pentru fiecare persoana pe care o cunoastem,putem scrie un rand..dar insa nu pentru toti putem scrie o pagina,un roman.Viata ne invata sa fim noi,si ne invata mereu,cu grija,cu teama,punandu-ne in fata obstacole,poate special pentru a ne dezvolta o personalitate,o gandire unica,un spatiu numai al nostru..dar cine-o sti?!
Ideea e ca viata ne imprumuta amintiri,amintiri care se pot preface in diverse forme:oameni,locuri,lucruri...iar acei oameni nu sunt doar simple chipuri pe care le vedem adesea pe strada.
Sunt poate oamenii nostri,oamenii care ne-au influnetat ,ne-au impus alte standarde,cu care ne-am obisnuit si pe care le-am apreciat apoi,sunt poate oamenii de la care am invatat ceva,care ne-au rugat ceva,si cei care ne-au impus respect. Pentru ca respectul este ceea ce ne defineste pe noi ca persoane,sau mai bine zis ceea ce defineste relatiile bune intre doi oameni..
Asadar,sunt putini,vor fi mereu putini oameni despre care am putea scrie cate-un roman,dar probabil ca sunt singurele fiinte demne de un aplauz,demne de o multumire sincere,sunt poate persoanele de la care invatam sa traim treptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu