For ..., forever ago.

Vara incepe sa-mi adie prin vene precum un drog prost, ieftin si inutil. Totul e cald dar in acelasi timp si foarte rece. Nimic nu seama cu acel peisaj perfect de vara unde culorile se imbina perfect in panza pe care fiecare si-o creeaza. Lumea dispare sub ochii mei dupa un cearsaf murdar si, raman doar eu printre gandurile aburite de atata disperare. Imi doresc sa lesin intr-o placere prefacuta de ceea ce ma face sa ma simt eu. Imi doresc sa ma regasesc in acel ceva ce am pierdut demult intr-o seara plina de pahare si muzica proasta... Dar nu se poate. Imaginile imi trec prin minte precum un rollercoaster de ultima generatie. Insa acest rollercoaster nu se opreste, nu ia niciun pasager, nu face niciun stop... ci doar, merge. Merge catre nicaieri, incerc sa-l prind, dar imi este prea greu, incerc sa-l imortalizez, dar se zbate precum un peste ud. Sec, murdar, cald, haos. Cuvinte insirate pe o plaja si acoperite de nisip, nimic mai mult.
Totul pare fericit, vesel si plin de viata, dar totul se ascunde sub ceva ce numai eu stiu. Caut sa te gasesc peste tot, dar nu mai esti. Ma pierd prin mintea mea fara sa stiu incotro o apuc... si tot asa... un pas, doi pasi, trei pasi... nu mai stiu...