Iarba Iubirii

O gramada de haine aruncate haotic pe parchetul desenat.Si fiecare spune despre o alta poveste , o alta parte, dar acelasi vis. Un nou inceput ,dar totusi aceeasi poveste plina de ardoare si iubire. E dragoste. E pasiune. E altceva? Nu. Doar ca am intors casteta pe cealata parte. Am incercat sa ascult ceva ce nu aveam curaj pentru a afla ce se va intampla. Era un alt epilog,ceva ce nu avea legatura cu viitorul pe care mi-l inchipuiam.Tu?Iara? Of,la naiba! Si caseta continua sa fie derulata. Am pierdut-o prin acea gramada de haine aruncate pe jos.Dar am gasit-o ,am ascultato. Povestea continua. Apar alte personaje,dar actiunea se rezuma tot la povestea pe care o stiam candva demult. Noi doi iar impreuna. Aiurea? Da. Imi e frica sa opresc caseta. Sa las totul sa se consume intr-un funal pal , monoton.Sa apas pe stop?Sa las dragostea sa se opreasca in timp,sa ramana acolo si sa ascult povestea de nenumarate ori pana la capat pe care mi-l inchipui? Probabil ca ar fi mai comod pentru mine sa fac asa. Dar nu. Realitatea trebuie infruntata.Si totusi lumea scapa vorbe goale. Lumea vorbeste despre noi ca si despre noi straini care nu ar avea nimic in comun. Si imi pasa la fel de mult desi nu ar trebui. Normal ca ma deranjeaza. Dar nu las rautatea sa ma inunde cu ploaia acida a nefericirii. Si continui sa iubesc acei ochi care i-am iubit mereu,continui sa iubesc acel om pe care doar eu il stiu , contiunui sa ma bucur pentru ca nu stiu cand se va termina. Nu stiu nici daca totul a inceput. Stiu doar ca era noaptea. Si stele ne tineau companie pe un cer negru.Vantul adia usor miscand iarba lunga imprastiata uniform pe o campie ascunsa.In surdina se auzea chitara obosita de strigatele fanilor. Era frumos. In acel loc de basm stateau doua persoane. Doua persoane care avusera candva ceva in comun : iubire. Nu se stia ce se intamplase cu ele. Cum de picasera amandoua pe un loc atat de romantic? Cine le puse? In sufletul lor inca mai ardea flacara dragostei,sau mai exact,dorul.Nu faceau nimic. Ascultau muzica. Stateau aproape unul de altul. La un moment dat,s-au apropiat si mai mult,din ce in ce mai mult.Se tineau in brate.Vantul batea, si totul parea atat de ireal. Atat de romantic si totusi, nimic. De ce ? Era real? Da. Nu dupa mult timp,s-au sarutat. Deja realitatea era un basm,iar basmul era realitate. Intre ei, totul parea perfect. Ceea ce se intampla , era ceva la care nici unul din ei nu se gandea inainte. Povestea continua? Totul parea pierdut pe un drum fara sens,pe un drm al nimanui. Ei doi pareau ca doua parti rupte de imperfectiunea celor din jur. Ea era victima barfei. El era genul tipului cu o fata ascusa pe care doar ea o stia si o iubea. Si totusi acolo erau doar ei ,singuri. Erau asa cum se stiau . Si locul parea rupt din rai. Printre iarba lunga,cerul negru cu pistrui de argint si vantul nestatornic , dragostea facea furori. Nu se stia cat e ceasu. Nimic. Parca timpul statuse , parca ceva anormal se intampla. ,,Mi-a fost dor de tine!,, .

Povestea din acea seara a continuat pentru cei dor indivizi cu sufletele ascunse. Atat. Tot ce stiam.

Era noapte...