Sfera tristetii

O sfera plina de ura si regrete. O sfera inchisa. O sfera din al carei atmosfere nu mai scap. O atomosfera incarcata cu umor de proasta calitate, cu un aer irespirabil , un aer greu ce se reflecta haotic pe un camp plin de amintiri. Frumusetea pe care o stiam in acel loc, acuma este stears de un val negru. Nimic nu mai are sens. Linii paralele ce reprezinta eternitate, linii paralele ce reprezinta cuvinte goale, prietenii rupte. Relatii destramate. Linii infinite. Personalitati pe care mai ieri le iubeam. Oameni schimbati. Si totul se rupe. Se rupe. Apoi se lasa tacerea. Iar eu pe margine. Ascult jignirile oamenilor imbatati cu acel aer. Nu mai gasesc acel drog , antidot. E doar destramare. Nimic mai mult. Prea multe schimbari, o mie de regrete. Regret si durere. O durere insuportabila ce o port . De ce accept? Pentru ca stiu ca pot schimba ceva, stiu ca atunci cand vei revenii , un aer dulce si racoros va schimba aceasta sfera a tristetii. Pana atunci ma izolez, departe, undeva intr-un culcus, stiut doar de mine. Undeva unde gandurile mele sunt expuse pe un perete argintiu, undeva unde cerul se imbina cu pamantul. Unde e liniste.Undeva unde stiu ca ma voi regasi. Astept sa treaca furtuna. Astept sa se reimprospateze aerul poluat de invidie si ura. Pana atunci.

Liniste.

Regasire.

Prezentul e trecut. Trecutul e prezent. Viitorul conteaza.

Gata! Lumea se ivarte mult prea haotic acuma.

Relaxare ..

......si teama.

O sfera plina de tristete.