Suntem la fel.Suntem ca niste papusi de plastelina.Ne modelam dupa cum vrem ,dupa ce ne impunem noi in acea minte complexa.Suntem un infinit de idei ce se ciocnesc,se cearta si apoi nu se mai regasesc. Suntem niste personalitati unice,fiecare. Suntem mereu gata sa preluam idei ce ne sunt afisate peste tot. Pentru ca nu avem limite,n putem fi orice,putem fi uneori mai mult decat bipolari,putem deveni ce nu credem acum ca suntem.Avem timp sa facem ce vrem. Avem timp sa ne conturam ideeile,sa ne stabilim principile, sa ne regasim pe noi, acei,,noi,, .
Poate ca suntem mult prea plini de nimic sau de tot.Poate ca lumea ne impune prea multe standarde pe care le uram,credem ca le incalcam dar totusi le acceptam fara sa ne dam seama.
Aflam ce nu stim...poate uneori banuim ceva ce cu siguranta stim ca e adevarat.
Ne modelam dupa cum ne e mai comod. Ba stam pe bara,ba iesim pe ,,teren,, sa jucam acel joc inprevizibil al vietii.
Ne impunem anumite lucruri.Pe unele le reusim altele nu.Vream si stim ca putem mai mult,dar uneori,cedam in propia noastra aura a mandriei.
Atunci ne adaptam situatiei.
Ne oprim sa traim in trecut, traim in prezent,ne gandim la viitor. Ne impunem unde ,,nu e okay treaba,, si ne modelam precum niste papusi bipolare de plastelina.
'Om fi asa cu totii?
Un comentariu:
La cap de linie toti ajungem papusile mai mult decat bipolare care sunt modelate de ce ne impune tot ce ne inconjoara...
Cea mai draguta parte mi s-a parut "Poate ca lumea ne impune prea multe standarde pe care le uram,credem ca le incalcam dar totusi le acceptam fara sa ne dam seama"
Ai rezumat in 2-3 propozitii tot ce inseamna falsa maturitate pe care credem ca o dobandim odata cu varsta care nu este de fapt decat o aliniere la standardele altora si devenim tot ceea ce candva uram.
Foarte bine pusa problema. Imi place
Trimiteți un comentariu