Prea mult .

E prea mult stress.Totul e prea mult,prea multa ploaie,prea mult frig,prea multe ore de pierdut,prea mult nimic din care sa traiesti.

E ceva dubios,ce se misca,se strecoara,ce ne invadeaza permanent. Se instaleaza o liniste subita.Peste tot. Se instaleaza o sictireala completa,o neliniste. Si sunt prea multe limite,prea multe bariere , prea mult infinit si nimic intre ele.

Am o stare seaca.O stare de lenevire profunda.N-am chef nici sa ies din casa.Consider ca poate devin o limitata,poate e vina vremii,poate e vina mea. Macar incerc sa ma acomodez cu idea,ca pana la vara, nu am nimic de pierdut,decat sa stau chill. Imi pierd orice fel de chef,intr-un loc pe care nici eu nu-l cunosc. E o stare noua,ce ma inunda,o stare atat de indiferenta si periculoasa. Ma afecteaza,pentru ca e atat de diferit atat de mult si parca atat de putin.

Mi-e dor sa vad un rasarit de soare, mi-e dor sa pierd o noapte pe plaja,sau oriunde,mi-e dor sa fie cald si bine.

Parca nimic nu ma multumeste,desi consider ca sunt fericita. Nu imi lipseste nimic,nu plang dupa nimic,nu sufar, nu urlu.

Defapt nu am nici chef sa scriu.

Si blogu meu incepe sa fie din ce in ce mai nasol.