Azi nu... maine...

Incep sa pierd inceputul care ma urmarea candva, incep sa pierd lucrurile simple de care am nevoie, sa uit de tot ceea ce insemna candva o zi de vara. Vremea se raceste, soarele se pierde din ce in ce mai mult printre umbrele puternice ale noptii iar totul se consuma sub un cer gri ce nu face altceva decat sa vesteasca un anotimp alb, picurat cu bucatele de gheata. Un anotimp in care eu inghet, din care eu vreau sa ma trezesc, un anotimp ce imi tine de frig si imi prelungeste agonia. Imi e dor sa fie dinou vara, sa ma scol de dimineata cu o raza de soare asteptand la geam, sa ma culc alaturi de o caldura torida, de tine. Dar nu. Nu acum, si nu in curand. Vremurile bune se ascund undeva intr'un sertar a carei cheie am pierdut'o, al carui drum inca nu il cunosc, a carei cale pare uneori imposibla.