Ma mint sub o masca alba al carui zambet este unic. Ma prefac ca totul merge bine, ca e ok, ca nu s'a terminat nimic. Insa o parte din mine e rupta, sufera si plange, o parte din mine a plecat o data cu tine. Imi vin in cap reluari demult uitate, zambete expirate si mancate de timp, momente mai frumoase decat oricare altele si desigur... tu. Simt cum lumea imi pica in cap si parca tot ce se intampla este un cosmar din care vreau sa ma trezesc, un cosmar adanc si ireal care ma impinge catre o suferinta pura, pe care mai ieri o credeam iubire. Zilele trec mai greu, minute par mai voluptoase, mai intense. Lumea se transforma in emotii contrurate cu negru, intr'un vis urat si o uitare de o vara. Lucrurile in general se termina, iar apoi se uita. Si nimic nu se intampla pur si simplu. Timpul rezolva ranile facute, insa amintirile raman. Imi amintesc cum e sa fi fericit si sa rad doar pentru ca esti, acum stiu cum e sa plang pentru ca nu mai esti, stiu cum e sa nu realizez , sa imi dau palme ca sa ma trezesc dintr'un vis urat si o realitate cruda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu